Dacă-ți place, spune și altora

Dacă-ți place, spune și altora

 

Principii etice

Standarde

Responsabilităţi

 

 

         Etica profesională se afla la baza activităţii de asistenţă socială. Codul etic reprezintă un set de reguli care reflecta principii generale de conduita profesională. Comportamentul asistentului social trebuie sa fie consecvent si responsabil, astfel încât sa nu afecteze imaginea profesiei. Codul etic cuprinde doua capitole:

A. Valorile şi norme etice fundamentale corespunzătoare activităţii asistentului social;

B. Responsabilităţile asistentului social în desfăşurarea activităţii profesionale.

Codul etic se bazează pe valorile şi normele etice fundamentale ale asistenţei sociale ca profesie. Codul etic reglementează relaţiile profesionale ale asistenţilor sociali şi se refera la responsabilităţile acestora în relaţiile cu persoanele asistate, colegii, precum şi alte categorii de profesionişti. Prevederile prezentului Cod sunt asumate de către toţi asistenţii sociali pe toata durata practicării profesiei.

Odată cu aderareala Cod, asistenţii sociali vor participa la punerea lui în practica şi vor lua masuri pentru a descuraja, preveni, semnala şi corecta eventualele comportamente care se abat de la etica profesiei. Asistenţii sociali vor fi trataţi în mod egal şi vor apăra şi sprijinii colegii care au fost acuzaţi pe nedrept de comportament lipsit de etica. Existenta în forma scrisa a acestui Cod, nu garantează comportamentul etic în sine.

 Scopul codului etic este:

  • de a identifica valorile morale fundamentale care stau la baza misiunii profesiei de asistent social;
  • de a stabili un set de responsabilităţi ale asistentului social în desfăşurarea activităţii profesionale;
  • de a clarifica responsabilităţile şi acţiunile profesioniştilor care vor rezolva posibile conflicte de natura etica.

            Prin aderarea la acest Cod, Colegiul Asistenţilor Sociali stabileşte reguli disciplinare şi sancţiuni în concordanta cu principiile identificate şi acceptate prin Codul etic.

Responsabilităţile asistentului social se adresează tuturor asistenţilor sociali şi se aplica tuturor activităţilor profesionale de asistenţă socială. Aceste norme se refera la responsabilităţile asistentului social ca profesionist si la relaţiile lui cu societatea, profesia, persoanele asistate, instituţia şi colegii.

 

 Etica şi deontologia în context internaţional şi naţional

 

În 1994, în Colombo, Sri Lanka, a avut loc întâlnirea specialiştilor la nivel internaţional care au încercat definirea ariei operative a asistentului social în cadrul programelor de protecţie socială. Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali a adoptat, la această întâlnire, “Etica Asistenţei Sociale. Principii şi standarde”, cuprinsă în două documente: Declaraţia Internaţională a Principiilor Etice ale Asistenţei Sociale şi Standardele Etice Internaţionale ale Asistenţilor Sociali.

Acest document, bazat pe “Codul Internaţional al Eticii pentru Asistentul Social Profesionist” adoptat de Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali în 1976, conţine principiile etice de bază ale practicii asistenţei sociale şi procedurile recomandate în relaţiile individuale ale managerului social cu clienţii, colegii şi alţi specialişti.

Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali recunoaşte necesitatea stabilirii unor principii generale de orientare a asistentului social în relaţie cu problemele individuale şi sociale care intră în sfera asistenţei sociale şi recomandă procedurile necesare care trebuie urmate când munca managerului social prezintă dileme etice.

Standardele Etice Internaţionale ale asistentilor sociali au fost stabilite în consens cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cu alte convenţii care derivă din acestea. Plecând de la principiul de bază al profesiei de asistent social, potrivit căruia acesta intervine pentru creşterea bunăstării individuale, Standardele Etice Internaţionale ale asistentilor sociali reglementează relaţiile dintre:

ð  asistentul  social şi problematica socială, în care sunt prevăzute standardele referitoare la identificarea, înţelegerea şi interpretarea nevoilor individuale şi sociale;

ð  asistentul social şi client, referitoare la principiile de colectare şi utilizare a informaţiei privind situaţia clientului şi modalităţile de lucru cu clientul;

ð  asistentul social şi organizatia  în care lucrează, privind problemele referitoare la aspecte ce ţin de procedurile şi practicile adecvate serviciilor oferite de organizatie;

ð  asistentul social şi colegii, în care sunt prevăzute standarde referitoare la susţinerea oportunităţilor de informare şi experienţă între specialişti şi reglementează situaţiile în care este încălcată etica profesională;

ð  asistentul social şi profesie, referitoare la modalităţile de menţinere şi aplicare a valorilor profesionale în practica asistentei sociale.

Problematica socială porneşte de la premise diferite de spaţiu geografic, condiţii istorice, economice, sociale şi culturale care se regăsesc în strategiile guvernamentale din sfera politicii sociale. Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociale încurajează specialiştii fiecărui stat să discute şi să clarifice problemele particulare relevante pentru fiecare ţară. Astfel, Federaţia Internaţională a Asistenţei Sociale recomanda “Etica Asistenţei Sociale. Principii şi Standarde” ca un ghid general pe baza căruia specialiştii fiecărui stat membru îşi pot stabilii principiile profesionale proprii.

Plecând de la acest principiu, Asociaţia Română pentru Promovarea Asistenţei Sociale, membră a Federaţiei Internaţionale a Asistenţilor Sociali, a elaborat primul Cod deontologic al asistentului social în România. În elaborarea Codului, realizat de un colectiv de specialişti, membri ai Asociaţiei Române pentru Promovarea Asistenţei Sociale, sub îndrumarea prof. univ. dr. Cătălin Zamfir, Decanul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, a fost folosit ca model codul deontologic al unor ţări cu experienţă avansată în domeniu (Olanda, Spania, SUA). De asemenea, a fost utilizat Codul deontologic profesional al Federaţiei Internaţionale a Asistenţilor Sociali şi al Asociaţiei Europene de Asistenţă Socială. Codul deontologic a fost discutat şi aprobat în 1997 de comunitatea profesională a asistentilor sociali. (membri ai Asociaţiei Române pentru Promovarea Asistenţei Sociale) şi de delegaţii altor organizaţii profesionale de asistenţă socială din ţară (Asociaţia Asistenţilor Sociali Profesionişti, Asociaţia Asistenţilor Sociali din România) în cadrul Conferinţei Asociaţiei Române pentru Promovarea Asistenţei Sociale.

 

Valori şi norme etice

Acest set de norme etice reprezintă totalitatea exigentelor de conduita morala corespunzătoare activităţii asistentului social. Normele au la baza valorile fundamentale ale asistenţei sociale: furnizarea de servicii în beneficiul persoanelor asistate, justiţia socială, respectarea demnităţii şi unicităţii individului, a confidetialităţii şi integrităţii persoanei, autodeterminării şi competentei profesionale. Fiecare asistent social îşi va însuşi aceste valori şi norme etice, ele urmând sa se regăsească în comportamentul sau, astfel încât sa nu aducă prin acţiunile sale prejudicii imaginii profesiei.

 

1. Furnizarea de servicii în beneficiul persoanelor asistate

Scopul principal al activităţii asistentului social este acela de a asista persoanele aflate în dificultate implicându-se în identificarea, înţelegerea, evaluarea corecta şi soluţionarea problemelor sociale.

În toate demersurile sale, asistentul social acţionează cu prioritate în interesul persoanei asistate. În situaţia în care interesul persoanei asistate reprezintă o ameninţare pentru comunitate / membrii comunităţii, asistentul social are responsabilitatea de a îndruma persoana asistată şi de a media în scopul armonizării intereselor parţilor implicate.

 

2. Justiţia socială

 Asistenţii sociali promovează principiile justiţiei sociale.

Asistenţii sociali se asigura de egalitateaşanselor privind accesul persoanelor asistate la informaţii, servicii, resurse şi participarea acestora la procesul de luare a deciziilor. Ei contestă şi combat diferitele forme ale injustiţiei sociale precum: sărăcia, şomajul, discriminarea, excluderea şi alte asemenea forme.

3. Demnitatea şi unicitatea persoanei

 Asistenţii sociali respecta şi promovează demnitatea individului, unicitatea şi valoarea fiecărei persoane.

Asistentul social nu trebuie sa practice, sa tolereze, sa faciliteze sau sa colaboreze la nici o forma de discriminare bazata pe rasa, etnie, sex şi orientare sexuala, vârsta, convingeri politice sau religioase, statut marital, deficienta fizica sau psihica, situaţie materiala şi/sau orice alta preferinţa, caracteristica, condiţie sau statut.

4. Autodeterminarea

Asistentul social respecta şi promovează dreptul persoanelor asistate la autodeterminare. Asistentul social sprijină persoanele asistate în eforturile lor de a-şi identifica şi clarifica scopurile, în vederea alegerii celei mai bune opţiuni. Asistenţii sociali pot limita drepturile persoanelor asistate la autodeterminare atunci când, în judecata profesională a asistentului social, acţiunile prezente şi/sau viitoare ale persoanelor asistate prezintă un risc pentru ei înşişi şi/sau pentru ceilalţi.

5. Relaţiile interumane

 Asistenţii sociali recunosc importanţa fundamentală a relaţiilor interumane şi le promovează în practica profesională.

Asistenţii sociali încurajează şi întăresc relaţiile dintre persoane cu scopul de a promova, reface, menţine şi/sau îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor, familiilor, grupurilor, organizaţiilor şi comunitatilor.

6. Integritatea

 Asistenţii sociali acţionează cu onestitate şi responsabilitate în concordanţă cu misiunea profesiei şi normele etice profesionale.

 

7. Competenţa

 Asistenţii sociali trebuie să îşi desfăşoare activitatea numai în aria de competenţă profesională determinată de licenţa, expertiza şi exprienţa profesională. Asistenţii sociali au obligaţia de a-şi îmbunătăţi permanent cunoştinţele şi deprinderile profesionale şi de a le aplica în practica. Asistenţii sociali contribuie la îmbunătăţirea şi dezvoltarea bazei de cunoştinţe a profesiei.


B. Responsabilităţile asistentului social

1. Responsabilităţile asistentului social faţă de societate

 Acţiune socială şi politică

Asistentul social pledează pentru condiţii de viaţa care sa conducă la satisfacerea nevoilor umane de baza şi promovează valorile sociale, economice, politice şi culturale care sunt compatibile cu principiile justiţiei sociale. Asistentul social trebuie sa fie conştient de impactul vieţii politice asupra profesiei şi practicii profesionale. Asistentul social pledează pentru schimbări care sa contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor sociale în vederea satisfacerii nevoilor umane de baza şi promovării justiţiei sociale. Asistentul social acţionează pentru a facilita accesul la servicii specifice şi posibilitatea de a alege pentru persoanele vulnerabile, dezavantajate sau aflate în dificultate. Asistentul social promovează condiţiile care încurajează respectarea diversităţii sociale şi culturale atât în interiorul României, cât şi la nivel global. Asistentul social promovează politicile şi practicile care încurajează conştientizarea şi respectarea diversităţii umane. Asistentul social facilitează şi informează publicul în legătură cu participarea la viaţa comunitară şi schimbările sociale care intervin. Asistentul social trebuie sa asigure servicii profesionale în situaţii de urgenta. Asistentul social acţionează pentru a preveni şi elimina dominarea, exploatarea sau discriminarea unei persoane, grup, comunitate sau categorie socială pe baza etniei, originii naţionale, sexului sau orientării sexuale şi vârstei, stării civile, convingerilor politice sau religioase, deficientelor fizice/psihice sau altor asemenea criterii. Asistentul social se asigura de respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi de aplicarea legislaţiei internaţionale la care România a aderat, conform Constituţiei României.


2. Responsabilităţile asistenţilor sociali faţă de profesie

 Integritatea profesională şi promovarea profesiei

Asistentul social promovează şi menţine normele etice ale practicii profesionale. Asistentul social promovează şi dezvolta valorile şi etica profesiei, baza de cunoştinţe şi misiunea profesiei. Asistentul social protejează şi promovează integritatea profesională atât prin studii, cercetare, analiza şi critica constructiva, cât şi prin activităţi de predare, consultanţă, expuneri în cadrul comunităţii şi participare activă în cadrul organizaţiilor profesionale. Asistentul social acţionează pentru a preveni şi a elimina practicarea neautorizată şi necalificată a profesiei de asistent social semnalând Colegiul Asistenţilor Sociali.

 Evaluare şi cercetare

Asistentul social evaluează şi promovează politicile din domeniu, implementarea programelor şi intervenţiilor practice. Asistentul social care se angajează în programe de cercetare respecta etica profesiei şi utilizează tehnici şi metode profesionale. Asistentul social care se implica în programe de cercetare trebuie sa asigure anonimatul participanţilor şi confidenţialitea asupra datelor obţinute.

 Responsabilităţile asistentului social faţă de persoanele asistate

 Angajamentul faţă de persoana asistată

Principala responsabilitate a asistentului social este de a promova bunăstarea persoanei asistate. Interesele persoanei asistate primează. Asistentul social activează în limitele obligaţiilor legale şi ale responsabilităţilor sale în cadrul instituţiei angajatoare.

Respectarea principiului autodeterminării

Asistentul social nu decide în numele persoanei asistate. Asistentul social ajuta persoana asistată să-şi identifice şi să-şi dezvolte resursele în vederea alegerii celei mai bune opţiuni, acordând totodată atenţia necesară intereselor celorlalte părţi implicate. Excepţiile sunt prevăzute de lege. Asistenţii sociali pot limita drepturile persoanelor asistate la autodeterminare atunci când, în judecata profesională a asistentului social acţiunile prezente şi/sau viitoare ale persoanelor asistate prezintă un risc pentru ei înşişi şi/sau pentru ceilalţi.

 Contractul cu persoana asistată

• Asistentul social va furniza servicii persoanelor asistate numai în contextul unei relaţii profesionale bazate, atunci când este cazul, pe un contract scris şi/sau pe consimţământul persoanei asistate. În cazul în care persoana asistată nu are capacitatea de a semna un contract, asistentul social trebuie să protejeze interesele persoanei asistate urmărind să obţină permisiunea reprezentantului legal al acestuia (tutore,curator,etc).
• Asistentul social foloseşte un limbaj clar pentru a informa persoanele asistate despre scopul, riscurile şi limitele serviciilor, costurile legate de serviciul respectiv, alternativele existente, dreptul persoanei asistate de a refuza sau de a rezilia contactul cât şi despre perioada pentru care se încheie contractul respectiv. Asistentul social trebuie să ofere persoanelor asistate posibilitatea de a pune întrebări.

• În situaţiile în care persoanele asistate nu înţeleg sau au dificultăţi în a înţelege limbajul primar folosit în practica, asistentul social trebuie să se asigure ca acesta a înţeles. Aceasta presupune asigurarea unei explicaţii verbale detaliate sau asigurarea unui translator sau intepret.

• Asistentul social are responsabilitatea de a furniza informaţii despre natura şi necesitatea serviciilor şi de a informa persoana asistată cu privire la dreptul sau de a refuza serviciul oferit (indiferent dacă serviciul a fost solicitat sau nu de către persoana asistată).

• Asistentul social informează persoanele asistate cu privire la limitele şi riscurile furnizării de servicii prin intermediul computerelor, telefoanelor sau a altor mijloace de comunicare şi solicita acordul scris al persoanelor asistate pentru orice înregistare audio şi video, cât şi pentru prezenta unei terţe persoane ca observator.

 Competenţa profesională

Toate acţiunile asistentul social trebuie să se înscrie în limitele de competenţă ale profesiei. Pregătirea profesională a asistentului social trebuie să fie un proces continuu de perfecţionare. Colegiul Asistenţilor Sociali stabileşte procedura, limita de timp şi modalitatea prin care asistenţii sociali îşi vor menţine şi imbunătăţi performantele profesionale. Pentru a asigura o intervenţie competentă, asistentul social are dreptul şi obligaţia de a asigura servicii şi de a folosi tehnici specializate de intervenţie, numai după participarea la un program de instruire specializată. Stările personale (emoţionale sau de altă natură) nu influenţează calitatea intervenţiei profesionale a asistentului social.

 Competenţă culturala şi diversitatea socială

Asistentul social oferă servicii în concordanta cu specificul cultural din care provine persoana asistată, adaptându-se diversităţii culturale prin cunoaşterea, înţelegerea, acceptarea şi valorizarea modelelor culturale existente. Asistentul social trebuie să aibă cunoştinţe de baza despre mediul cultural şi caracteristicile grupului/comunităţii din care fac parte persoanele asistate. Instruirea asistentului social îi permite acestuia înţelegerea diversităţii sociale şi culturale privind etnia, religia, sexul şi orientarea sexuala, vârsta, statutul marital, convingerile politice şi religioase, dizabilităţile mentale sau fizice.

Conflict de interese

Asistentul social evita conflictul de interese în exercitarea profesiei şi promovează o abordare imparţiala a situaţiilor profesionale. Asistentul social informează persoana asistată despre posibilele conflicte de interese şi intervine, după caz, în prevenirea sau rezolvarea acestora. În anumite cazuri, protejarea persoanei asistate poate conduce la încheierea relaţiei profesionale şi orientarea persoanei asistate către un alt coleg sau un alt serviciu. Asistentul social nu foloseşte relaţia profesională cu persoana asistată pentru obţinerea de avantaje sau alte beneficii în interes personal. Asistentul social care asigura servicii pentru doua sau mai multe persoane între care exista o relaţie (de exemplu membrii unei familii, cuplul) trebuie să clarifice care dintre indivizi sunt consideraţi persoane asistate, natura obligaţiilor profesionale ale asistentului social şi ale părţilor implicate, încercând să atenueze sau să prevină conflictele de interese posibile sau reale.

Confidenţialitatea şi viaţa privată

Asistentul social trebuie să se bazeze pe principiile respectului apărării intimităţii, confidenţialităţii şi utilizării responsabile a informaţiilor obţinute în actul exercitării profesiei. Asistentul social nu solicita informaţii despre viaţa privata a persoanei asistate decât în cazul în care acestea sunt relevante pentru intervenţie. Odată ce aceste informaţii au fost obţinute, asistentul social păstrează confidenţialitatea asupra lor. În anumite situaţii, asistentul social poate dezvălui informaţii confidenţiale, cu acordul persoanei asistate sau al reprezentantului legal al acestuia. Asistenţii sociali pot dezvălui informaţii confidenţiale fora acordul persoanelor asistate în anumite situaţii de excepţie, cum ar fi: munca în echipa pluridisciplinara, când acest lucru este prevăzut prin lege, când se pune în pericol viaţa persoanelor asistate şi/sau a altor persoane, când se transfera cazul către alt asistent social. Asistentul social informează persoana asistată în măsura posibilităţii despre încălcarea confidenţialităţii şi despre posibilele consecinţe. Asistentul social discuta cu persoanele asistate şi alte părţi implicate despre natura informaţiei confidenţiale şi circumstanţele în care aceasta poate fi încălcata. Discuţia trebuie să se facă la începutul relaţiei profesionale şi de câte ori este necesar pe parcursul acesteia. Atunci când asistentul social furnizează servicii de consiliere familiilor, cuplurilor sau grupurilor, acesta trebuie să botina un consens privind dreptul fiecăruia la confidenţialitate şi obligaţia fiecăruia de a păstra confidenţialitatea informaţiilor. Asistentul social informează familia, cuplul sau membrii grupului cu care lucrează despre faptul ca nu poate garanta păstrarea confidenţialităţii de către toate persoanele implicate. Asistentul social trebuie să păstreze confidenţialitatea atunci când prezintă un caz social în mass-media. Asistentul social păstrează confidenţialitatea în timpul procedurilor legale, în măsura permisă de lege.

 Accesul la dosare

Accesul la dosarele persoanelor asistate şi transferul acestora se realizează astfel încât să se asigure protecţia informaţiilor confidenţiale. Accesul la dosarele persoanelor asistate este permis profesioniştilor care lucrează în echipa pluridisciplinara, supervizorilor activităţii profesionale de asistenţă socială şi altor persoane autorizate în unele cazuri prevăzute de lege. La cerere, persoanele asistate au acces la informaţii din propriile dosare, în măsura în care acestea servesc intereselor persoanelor asistate şi nu prejudiciază alte persoane. La încheierea serviciilor, asistentul social are responsabilitatea de a arhiva dosarele persoanelor asistate pentru a asigura accesul la informaţie în viitor şi protecţia informaţiilor confidenţiale.

 

 Contactul fizic

Contactul fizic cu persoana asistată este evitat de către asistentul social, dacă acest lucru afectează din punct de vedere psihologic persoana asistată. Asistentul social care se angajează în contacte fizice cu persoanele asistate are responsabilitatea de a stabili limite adecvate diferenţelor culturale. Asistentul social nu se angajează în relaţii sexuale cu persoanele asistate sau rudele acestuia, pe toata durata relaţiei profesionale. Asistentul social nu manifesta faţă de persoanele asistate comportamente verbale sau fizice de natura sexuala, cum ar fi avansurile sexuale sau solicitările de favoruri sexuale.

 Limbajul

Asistentul social foloseşte un limbaj adecvat şi respectuos faţă de persoana asistată şi evita folosirea termenilor care pot aduce prejudicii persoanelor, grupurilor sau comunitarilor.

 Plata serviciilor

Atunci când se stabilesc taxe pentru furnizarea anumitor servicii, asistentul social se asigura ca acestea sunt rezonabile şi în concordanta cu serviciile furnizate. Asistentul social nu accepta bunuri sau servicii din partea persoanelor asistate în schimbul serviciilor furnizate.

Întreruperea şi încheierea relaţiei cu persoana asistată

Asistentul social asigura continuitatea serviciilor în cazul în care acestea sunt întrerupte de factori cum ar fi: transfer, boala, indisponibilitate, etc. Asistentul social încheie relaţia profesională cu persoana asistată şi serviciile oferite acestuia atunci când acestea nu mai răspund nevoilor şi intereselor persoanei asistate. Asistentul social se asigura ca încheierea relaţiei profesionale cu persoana asistată şi a serviciului oferit este un proces planificat asupra căruia persoana asistată are toate informaţiile necesare.

 

 Responsabilităţile asistenţilor sociali ca profesionişti

 Supervizarea şi consultarea

Pentru a exercita funcţii de supervizare sau consultanta, asistenţii sociali trebuie să deţină pregătirea, cunoştinţele, abilitatule, specializarea şi experienţa practica solicitata de aceasta poziţie. Asistentul social exercita funcţii de supervizare şi consultanta numai în aria de competenţă specifica profesiei. Asistenţii sociali cu funcţii de conducere asigură condiţiile necesare respectării prevederilor Codului etic.

 Educaţia, formarea şi evaluarea

Asistenţii sociali care îndeplinesc funcţii de supervizare trebuie să asigure un program de pregătire şi dezvoltare profesionala continua a asistenţilor sociali din subordine. Asistenţii sociali care au responsăbilitatea de a evalua performantele asistenţilor sociali din subordine vor folosi criterii şi instrumente de evaluare profesională clar definite. Asistentul social se implica activ în dezvoltarea continua a profesiei prin sprijin profesional acordat colegilor la începutul carierei şi prin participarea la schimb de experienţa şi cunoştinţe profesionale intra şi interdisciplinare.

 Responsabilitatea faţă de instituţia angajatore

Asistentul social respecta politica, principiile şi regulamentele interne ale instituţiei angajatoare. Asistentul social participa la îmbunătăţirea politicilor şi procedurilor instituţiei angajatoare şi la sporirea eficientei serviciilor oferite. Asistentul social se asigura ca instituţia angajatoare cunoaşte obligaţiile etice ale profesiei de asistent social prevăzute de Codul etic şi implicaţiile practice ale acestor obligaţii. Asistentul social se asigura ca practicile, politicile şi procedurile instituţiei în cadrul căreia îşi desfaşoară activitatea sunt compatibile cu prevederile Codului etic. Asistentul social acţionează astfel încât să prevină şi să elimine orice forma de discriminare în activităţile, politicile şi practicile instituţiei angajatoare.

 Conflictele de muncă

Conflictele de munca ale asistenţilor sociali sunt rezolvate conform legislaţiei în vigoare. Acţiunile asistenţilor sociali care sunt implicaţi în conflicte de munca trebuie să se ghideze după valorile, principiile şi normele etice ale profesiei. În cazul unui conflict la locul de munca, trebuie acceptate diferenţele de opinie, iar acestea trebuie puse în discuţie ţinând cont şi de interesele persoanelor asistate.

 Discriminarea

Asistentul social nu practica, nu se implica, nu facilitează şi nu colaborează la nici o forma de discriminare bazata pe etnie, sex sau orientare sexuala, stare civila, convingeri politice şi/sau religioase, deficiente fizice sau psihice sau pe alte asemenea criterii.

 Conduita privată

Asistentul social va evita ca prin propriul comportament să aducă prejudicii imaginii profesiei. Asistentul social va evita ca problemele personale să îi afecteze judecata, performantele profesionale sau interesele persoanelor asistate. În cazul în care aceasta situaţie nu se poate evita, asistentul social trebuie să solicite imediat consultanta şi sprijin profesional, să reducă numărul de cazuri cu care lucrează, să îşi încheie activitatea profesională sau să întreprindă orice altă acţiune pentru a proteja persoanele asistate.

 Reprezentare

În situaţia în care reprezintă o instituţie, asistentul social trebuie să prezinte clar şi cu acurateţe punctul oficial de vedere al instituţiei respective.

Onestitate

Asistentul social îşi asuma responsabilitatea şi meritele numai pentru propria activitate şi recunoaşte cu onestitate meritele şi contribuţia altor profesionişti.

Responsabilităţile asistentului social faţă de colegi

 Respectul

Asistentul social îşi tratează colegii cu respect şi evita aprecierile negative la adresa lor în prezenta persoanelor asistate sau a altor profesionişti. Asistentul social acorda sprijin şi asistenţă colegilor care trec prin perioade dificile. Dacă perioada respectiva se prelungeşte şi are urmări în planul activităţii profesionale, asistentul social va apela la procedurile din cadrul agenţiei sau la Colegiul AsistenţilorSociali.

 Confidenţialitatea

Asistentul social respecta confidenţialitatea informaţiilor împărtăşite de colegi în cursul relaţiilor profesionale.

Colaborarea interdisciplinară şi consultarea

Asistenţii sociali care sunt membri în echipe multidisciplinare participa la luarea deciziilor care vizează bunăstarea persoanei asistate, utilizând valorile profesiei şi experienţa profesională. Obligaţiile etice şi profesionale ale echipei multidisciplinare ca întreg şi a membrilor echipei trebuie clar definite. Asistenţii sociali solicita şi oferă consultanta şi consiliere colegilor ori de câte ori este nevoie.

Disputele dintre colegi

Disputele dintre colegi se rezolvă în interiorul echipei de către cei implicaţi şi prin respectarea dreptului parţilor la opinie. În cazul prelungirii acestora se apelează la un mediator sau la supervizor. Disputa dintre angajator şi un alt coleg nu este folosita de asistentul social pentru a obţine o poziţie sau un avantaj personal. Disputele sau conflictele dintre colegi sunt rezolvate fără implicarea persoanei asistate.

 Orientarea către alte servicii

Asistentul social orientează persoanele asistate către alte servicii atunci când problematica persoanei asistate depăşeşte competentele sale profesionale, când nu a înregistrat progrese semnificative şi atunci când persoana asistată are nevoie de servicii suplimentare sau specializate pe care el nu le poate oferi. Asistentul social care orientează persoana asistată către alte servicii, transmite către noua agenţie toate informaţiile necesare soluţionării cazului.

 Incompetenţa şi comportamentul lipsit de etică

În situaţiile în care asistentul social observă incompetenţa sau comportamentul lipsit de etică al unuia dintre colegi, îi acordă acestuia sprijin şi asistenţă. Dacă cel în cauza nu îşi corectează comportamentul profesional, asistentul social va apela la procedurile din cadrul agenţiei saula Colegiul AsistenţilorSociali. Asistentul social acţionează pentru a descuraja, preveni şi corecta un comportament în discordanţă cu normele etice. Asistentul social trebuie să apere şi să asiste colegii acuzaţi pe nedrept de comportament contra normelor deontologice ale profesiei.