Dacă-ți place, spune și altora

Dacă-ți place, spune și altora

După Arnold Green[1] problemele sociale nu au fost conştientizate înainte de a doua jumătate a secolului XVIII. Conştientizarea prezenţei problemelor sociale a fost ajutată de apariţia în acea vreme a patru idei-forţă: cea de egalitate, de umanitarism, ideea caracterului pozitiv al naturii umane (omul este bun de la natură) şi posibilitatea modificării condiţiilor sociale.

Studiul mai sistematic asupra problemelor sociale este asociat cu fondatorii American Social Science Association , la sfârşitul secolului XIX, care au promovat o sociologie caracterizată de patru credinţe extrem de răspândite: legea naturii, progresul, reforma socială şi individualismul[2].

Esenţialmente, această perspectivă este originată în analogia organicistă a societăţii (societatea asemănată cu un organism biologic). Una dintre cele mai cunoscute analogii de acest tip îi aparţine lui Herbert Spencer care a dezvoltat în scrierile sale (în special în Principles of Sociology) ideea potrivit căreia societatea este (ca) un organism format din oameni, cu o complexitatea structurală care creşte pe măsură ce societatea creşte în volum, în care părţile sunt interdependente, iar societatea (ca organism) are o “viaţă” care depăşeşte “viaţa” oricărei părţi componente.

Patologia socială era definită într-o mulţime de texte sociologice timpurii după cum urmează:

“Termenul patologie socială poate fi utilizat pentru a denumi condiţiile sociale care rezultă (1) din insuccesul indivizilor de a se adapta prin propriile forţe la viaţa socială – care funcţionează independent de suportul membrilor societăţii; (2) din deficitul de ajustare a structurii sociale, incluzând modurile de a face/crea lucruri şi instituţii, până la dezvoltarea personalităţii sociale. Condiţiile patologice din societate pot rezulta din (1) deficit natural al abilităţii indivizilor de a ţine pasul cu schimbarea idealurilor şi a instituţiilor societăţii, sau (2) din insuccesul societăţii de a ţine pasul în funcţionarea mecanismelor ei cu schimbarea condiţiilor în lumea în care se află.” (p.17)

 

Această perspectivă s-a manifestat în câmpul sociologiei în special între 1890-1910, iar după primul Război Mondial a intrat într-un uşor, dar constant, declin. După 1960, această perspectivă a fost readusă în câmpul atenţiei de unii sociologi[3] care au scris despre “patologia existenţei noastre”.

 

Definiţia după care operează perspectiva patologiei sociale este următoarea:

 

Condiţiile sociale dezirabile şi ordinea socială sunt privite ca fiind sănătoase, în timp ce persoanele care se deosebesc/ deviază de la aşteptările morale (statuate de un sistem de valori dominant şi deci larg acceptat) sunt privite ca fiind “bolnave”, deci sunt rele şi nedorite. Astfel, pentru perspectiva patologiei sociale, o problemă socială este o violare a aşteptărilor morale.

 

Drept principală şi ultimă cauză a problemelor sociale este insuccesul socializării. Societatea are responsabilitatea de a transmite tuturor indivizilor normele morale larg acceptate, dar uneori asemenea eforturi sunt ineficiente. Drept urmare, cei care erau consideraţi din această perspectivă ca fiind devianţi sunt defectivii („cei care nu pot fi educaţi”), dependenţii (cei care au anumite dificultăţi în primirea şi însuşirea educaţiei) sau cei delincvenţi (care resping educaţia). Pentru adepţii de mai târziu ai acestei perspective problemele sociale sunt rezultatul valorilor greşit însuşite. În „accepţiunea blândă” a acestei perspective persoanele care contribuie la apariţia problemelor sociale sunt văzute ca fiind „bolnave” (sick); în „accepţiunea dură” a acesteia, aceste persoane sunt văzute drept „criminali”. În orice caz, în spatele ambelor accepţiuni se află percepţia conform căreia persoana sau situaţia este, în esenţă, „imorală”.

Condiţii. Primii susţinători ai acestei perspective considerau că unii oamenii sunt defectivi în mod inerent. Pentru cei mai mulţi dintre ei ’era clar’ că oamenii din acele clase sociale consideraţi „defectivi, dependenţi şi delincvenţi” tind să se reproducă prin căsătorii între rude de acelaşi sânge (inbreeding). Mai târziu, adepţii acestei perspective au luat în considerare mediul social ca determinant important contribuind la patologia socială. Primii patologişti au tins să se focalizeze pe caracteristicile imorale ale indivizilor, în timp ce următoarea generaţie de patologişti au tins să se focalizeze pe proprietăţile imorale ale societăţilor şi au văzut apariţia şi dezvoltarea problemelor ca rezultat al unor forţe sociale precum dezvoltarea tehnologică şi creşterea densităţii populaţiei.

Drept consecinţă, asemenea perturbări sociale conduc la creşterea costului menţinerii unei ordini sociale de drept, care la un moment dat se poate prăbuşi, ducând la “dezumanizarea” întregii populaţii.

Soluţii. În variantele mai vechi ale patologiei sociale, adepţii acestei perspective militează pentru eugenie socială – eliminarea indivizilor „defectivi genetic”. Alţii consideră că soluţia la problemele sociale generate de aceşti indivizi în educarea lor şi îmbunătăţirea „nivelului moralităţii” claselor de jos şi celei de mijloc. Varianta mai recentă a acestei abordări – care tinde să vadă societatea ca fiind bolnavă, mai degrabă decât membrii ei „non-conformişti” – îşi are originea în viziunea lui Rousseau asupra naturii umane: indivizii sunt buni de la natură, însă instituţiile lor sunt “rele” şi ca urmare ei văd remedierea instituţiilor „bolnave” prin schimbarea sistemului de valori şi a orientărilor de valoare ale oamenilor. În concluzie, conform perspectivei patologiei sociale, singura soluţie reală la problemele sociale este educaţia morală.

Rubington şi Weinberg prezintă în cadrul acestei perspective câteva texte clasice semnate, printre alţii, de Samuel Smith, Vytautas Kavolis, Carl M. Rosenquist.



[1] Arnold Green, 1975, Social Problems: Arena of Conflict,New York, McGraw-Hill. (citat de Rubington & Weinberg, 1989)

[2] Hinckle & Hinckle, 1954, (citat de Rubington & Weinberg, 1989, p. 16)

[3] B. Rosenberg, I. Gerver, F.W. Howton (eds.), 1964, Mass Society in Crisis: Social Problems and Social Pathology,New York, Macmillan. (citat de Rubington & Weinberg, 1989)

 

sursa: Diagnoza şi soluţionarea problemelor sociale  - Suport de curs, anul IV, Sem. II - Universitatea Bucuresti