Dacă-ți place, spune și altora

Dacă-ți place, spune și altora

Citat din :

ROLUL ASISTENTULUI ŞI LUCRĂTORULUI SOCIAL
ÎN CADRUL
SERVICIILOR FURNIZATE DE
ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LOCALĂ

Toate profesiile au o anumită scală de valori care le determină semnificaţia particulară şi
direcţionează valorile profesionale ale persoanelor care le practică. Pentru asistenta socială
există un astfel de sistem de valori ale profesiei, care o apropie, dar totodată o şi deosebeşte de
celelalte profesii din domeniul ştiinţelor sociale.

Valorile profesiei de asistenţă socială se exprimă prin ideile referitoare la atitudinile faţă de
oameni, la convingerile legate de locul şi rolul omului în societate, la nevoile şi scopurile sale şi
la modalităţile de a obţine bunurile necesare vieţii.
Alegerea unei cariere profesionale în asistenţă socială cere o profundă explorare a
valorilor individuale şi compararea lor cu valorile profesiei (Hoffman, Salle, 1994).
Majoritatea practicienilor din domeniul asistenţei sociale subscriu la următoarele valori
fundamentale, cu importanţa majoră pentru profesie (Codul deontologic NASW, 1996):
1. Afirmarea individualităţii proprii. Oamenii au dreptul la libertate, la alegerea propriilor lor valori
şi modalităţi de viaţă, atâta timp cât acestea nu afectează libertatea altora.

2. Lupta împotriva tiparelor şi a clişeelor în a-i percepe pe ceilalţi. Lupta împotriva prejudecăţilor.
3. Dreptul persoanelor de a avea acces la resursele necesare. Oamenii au dreptul la resursele
necesare susţinerii vieţii şi dezvoltării lor şi de posibilităţi de a-şi realiza şi de a-şi exprima
potenţialităţile.
4. Respectul demnităţii şi încrederea în valoarea fiinţei umane Fiecare persoana este o valoare
în sine şi este unică. Procesul de asistenţă socială va trebui să conducă la valorizarea
personalităţii umane, la creşterea demnităţii ei şi respectarea individualităţii fiecărui asistat
5. Încrederea în capacitatea de autodeterminare şi în capacitatea de rezolvare a problemelor
persoanelor asistate. Încrederea în capacitatea de învăţare şi dezvoltare a persoanelor.
6. Păstrarea confidenţialităţii informaţiilor primite de la asistaţi şi în legătură cu aceştia.

Principiile etice se constituie într-un sistem specific profesiei şi sunt prezentate mai pe
larg de către Hepworth şi Larsen (1993):
 Oamenii sunt capabili să facă propriile lor alegeri, să ia propriile decizii şi să înveţe să-şi
dirijeze propriile vieţi. Ei trebuie lăsaţi şi încurajaţi sa-şi asume responsabilitatea propriilor decizii
şi să-şi exercite propria libertate.
 Asistenţii sociali au responsabilitatea de a asista persoanele ca să obţină maximum de
independentă. În relaţia de consiliere şi de sprijin profesionistul va întări încrederea în sine a
asistatului şi demnitatea individului, încurajând manifestările sale de independenţă.
 Asistenţa socială are responsibilitatea de a interveni pentru modificarea acelor factori
sociali care au o acţiune nefavorabila asupra indivizilor, familiilor şi grupurilor (ca de exemplu
pentru reducerea violenţei, eliminarea discriminărilor).
 Problemele de viaţa ale indivizilor se datoresc, în general, lipsei deprinderilor şi a
mecanismelor de adaptare ale indivizilor. Formarea unor noi competenţe duce adesea la
rezolvarea problemelor şi la dezvoltarea personalităţii individului.
 Oamenii sunt capabili să înveţe noi comportamente. Asistenţii sociali au
responsabilitatea sa ajute oamenii să-şi descopere şi să-şi utilizeze capacităţile de schimbare şi
de dezvoltare.

 Deşi se acceptă ideea că originea problemelor de viaţă se află adesea în experienţele şi
evenimentele trăite anterior şi se cunoaşte că analiza experienţelor trecute poate fi benefică,
totuşi se apreciază că cele mai multe din dificultăţile în calea îmbunătăţirii integrării sociale pot fi
rezolvate prin centrarea atenţiei pe alegerile şi posibilităţile prezente, prin mobilizarea puterilor
latente de adaptare ale indivizilor.
 Multe din problemele indivizilor îşi au originea în societate şi nu se datoresc indivizilor
înşişi. Prin urmare, rezolvarea problemelor indivizilor nu se poate limita la creşterea
competenţelor individuale, ci necesită implementarea unor măsuri de politică socială. Oamenii
pot influenţa schimbările în sistemele de politici sociale, care să atenueze şi chiar să rezolve
anumite probleme ale indivizilor.

 Greutăţile vieţii sunt o parte inerentă a condiţiei umane, iar oamenii pot să se dezvolte în
urma confruntării lor cu adversităţile vieţii. Crizele vieţii trebuie considerate prilejuri de
dezvoltare şi de îmbunătăţire a capacităţii de control asupra propriei vieţi.
 Oamenii au nevoie de conştiinţa valorii proprii şi de stimă de sine. Ca să dobândească
stima de sine, ei au nevoie de confirmarea valorii lor din partea persoanelor semnificative
(părinţi, soţi, fraţi, prieteni, profesori şi alţii). Multe din conflictele interpersonale se datoresc
faptului ca oamenii nu se simt iubiţi, respectiv stimaţi. Asistenţa socială poate contribui la
creşterea stimei de sine a clienţilor în cadrul relaţiilor de consiliere, prin grijă, încurajare şi
acceptare.

 Relaţiile de asistenţă pot deveni pentru asistaţi modele de relaţii deschise, sincere,
autentice, atente la nevoile persoanei. Asistatul poate să preia modelul acestei relaţii şi să îl
transpună la celelalte relaţii ale sale.
 Orice metode de rezolvare a cazurilor de asistenţa socială trebuie să aibe în vedere că
mijloacele de a ajunge la un scop sunt tot atât de importante ca scopul însuşi. Mijloacele folosite
de asistentul social vor trebui să respecte demnitatea de sine, autodeterminarea şi
confidenţialitatea asistatului.
 Autocunoaşterea este prima etapă realizată în procesul de dezvoltare şi schimbare a
persoanei. Înţelegerea şi acceptarea din partea asistentului favorizează autocunoaşterea
asistaţilor.
 Dreptul asistaţilor la propriile lor valori şi convingeri este inviolabil. Asistenţii sociali au
responsabilitatea să ofere ajutor indivizilor, indiferent de valorile şi convingerile acestora, chiar
dacă ele conduc la disfuncţii ale integrării lor sociale.

Principiile etice sunt prevăzute şi în cap.III, art.19-25, Legea nr. 466/2004. Astfel,
 Scopul principal al activităţii asistentului social este acela de a asista persoanele sau
comunităţile aflate în nevoie, implicându-se în identificarea, întelegerea, evaluarea corectă şi
soluţionarea problemelor sociale.
 Asistenţii sociali promovează principiile justiţiei sociale, prevăzute în actele normative cu
privire la asistenţa socială şi serviciile sociale.
 Asistenţii sociali asigură egalitatea şanselor privind accesul persoanelor asistate la
informaţii, servicii, resurse şi participarea acestora la procesul de luare a deciziilor.
 Asistenţii sociali respectă şi promovează demnitatea individului, unicitatea şi valoarea
fiecărei persoane.
 Asistentul social nu trebuie să practice, să tolereze, să faciliteze sau să colaboreze la
nici o formă de discriminare
 Asistentul social sprijină persoanele asistate în eforturile lor de a-şi identifica şi clarifica
scopurile, în vederea alegerii celei mai bune opţiuni.
 Asistenţii sociali contribuie la consolidarea relaţiilor dintre persoane cu scopul de a
promova, reface, menţine şi/sau îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor, familiilor, grupurilor,
organizaţiilor şi comunităţilor.
 Asistenţii sociali actionează cu onestitate şi responsabilitate faţă de beneficiari, instituţii
şi societate, în concordanţă cu normele deontologice ale profesiei, adoptate de comunitatea
profesională prin Colegiu.
 Asistenţii sociali trebuie să îşi desfăşoare activitatea numai în aria de competenţă
profesională determinată de calificarea şi experienţa profesională. Asistenţii sociali au obligaţia
de a-şi îmbunătăţi permanent cunoştinţele şi deprinderile profesionale şi de a le aplica în
practică.
 Asistenţii sociali contribuie la îmbunatăţirea şi dezvoltarea bazei de cunoştinţe a
profesiei.
Valoarea autodeterminării este o valoare de bază a profesiei, care a fost statuată de la
începuturile ei. Sublinierea ei este cu atât mai importantă cu cât categoria de clienţi cu care
lucrează asistenta socială sunt de obicei cele mai vulnerabile persoane din societate şi, ca
atare, ele pot avea o capacitate scăzută de control asupra propriei vieţi. Afirmarea dreptului la
autodeterminare a persoanelor cu situaţii materiale dificile, a celor dezavantajaţi cultural, a celor
cu diferite dizabilităţi, a celor dependenţi de substanţe şi a altora înseamnă asistarea lor în
obţinerea serviciilor şi a drepturilor lor, asigurarea libertăţii persoanei de a alege calea de
schimbare pe care ea însăşi o doreşte.