Dacă-ți place, spune și altora

Dacă-ți place, spune și altora

Violenţa asupra copilului în familie
În plus faţă de formele clasice şale căror definiții operaționale au fost redate mai sus, HG nr. 49/2011,
anexa 1, cap. III precizează o serie de aspecte specifice legate de violenţa asupra copilului în familie pe
care profesioniştii este de dorit să le aibă în vedere la identificarea şi rezolvarea cazurilor:
¾¾ Perceperea negativă a copiilor de către proprii părinţi, uneori chiar de la naştere, conduce la
diferite grade de respingere a copiilor: sunt trecuţi cu vederea, ridiculizaţi, respinşi sau văzuţi ca
sursă a problemelor părinţilor.
¾¾Ameninţarea repetată a copilului cu pedepse, cu părăsirea sau alungarea conduc la o stare de
anxietate, căreia copilul cu greu îi face faţă şi care lasă urme pe termen lung.
¾¾Neglijarea copilului conduce adesea la asumarea de responsabilităţi pentru care copiii nu sunt
suficient de maturi să le facă faţă. Drept consecinţă, nu le mai rămâne decât foarte puţină energie
şi bucurie pe care să o investească în joacă, în relaţiile cu alţi copii şi în învăţătură. Mulţi ani mai
târziu pot fi observate probleme de identitate ale acestor copii, ale conştientizării propriei valori
şi ale identităţii sexuale.
¾¾ Copiii consumatorilor de droguri sunt afectaţi deja de la nivelul vieţii intrauterine. Sindromul de
alcoolemie fetală se caracterizează prin: fizionomie specifică, malformaţii congenitale, tulburări
de creştere şi retard mintal. În cazul mamelor care consumă droguri în timpul sarcinii, există,
de asemenea, riscul ca nou-născutul să dezvolte simptome de abstinenţă: tremurături, agitaţie
motorie, vomă, diaree, crampe abdominale. În cazul copiilor mai mari, aceştia observă că adulţii
sunt prea preocupaţi de propria lume, de propriile lor nevoi şi probleme, încât nu mai pot avea
grijă de ei şi de nevoile lor. Drept consecinţă, copiii îşi asumă responsabilităţi în locul părinţilor. În
plus, consumatorii de droguri folosesc adesea negarea şi proiecţia ca mecanism de apărare. Astfel,
neagă, minimalizează şi raţionalizează abuzul pe care îl săvârşesc. Se întâmplă adesea ca acela care
consumă droguri să realizeze proiecţia asupra copilului, pe care s-ar putea să-l facă să se simtă
răspunzător de orice problemă ar apărea. Un consumator de droguri poate distorsiona percepţia
copilului asupra realităţii la fel de mult ca un părinte cu o tulburare severă de sănătate mintală.
¾¾ Eşecul non-organic de dezvoltare este definit ca o formă de neglijare emoţională a cărei consecinţă
este retardul în creştere şi în greutate. Este cunoscut în psihiatria copilului ca tulburare de
ataşament primar ce are drept consecinţă nanismul staturo-ponderal.
¾¾Divorţul este un alt moment traumatizant pentru copil care poate conduce la abuz emoţional.
Astfel, copiii se văd aruncaţi în mijlocul unui conflict cronic în care unul dintre părinţi îl acuză
pe celălalt, iar ei sunt forţaţi să „ia partea unuia dintre ei”. Copilul devine anxios şi se întâmplă
adesea să aibă sentimente confuze. El pierde un părinte fără să-i fie permis să fie necăjit sau
să ceară şi să primească ajutor. Furia, asociată cu aceste trăiri, precum şi disperarea copilului
deseori nu sunt exprimate direct, el devenind deprimat şi/sau dificil. Copilul trece printr-un
proces care îi poate afecta legăturile cu cei apropiaţi, într-un mod negativ şi pe timp îndelungat.
Pot fi identificate ca abuz emoţional următoarele situaţii:
a) copilul dezvoltă o anxietate cronică de separare şi sentimentul de vină deoarece a fost de
partea unuia dintre părinţi;
b) copilul a fost folosit în mod conştient sau inconştient spre a ajuta „funcţionarea” unuia
dintre părinţi, de exemplu, trimiterea de mesaje, spionare etc.; în asemenea situaţii copilul va
dezvolta tulburări psihosomatice şi de comportament;
c) cazul răpirii copilului sau al separării ilegale a acestuia de unul dintre părinţi;
d) cazul în care părinţii se bat în prezenţa copilului.
14 ABUZUL ŞI NEGLIJAREA COPIILOR
Consecinţele violenţei asupra copilului
(HG nr. 49/2011, anexa 1, cap. III)
Violenţa poate avea consecinţe imediate şi/sau pe termen lung asupra sănătăţii, dezvoltării şi bunăstării
copilului. Pe termen lung, consecinţele se răsfrâng şi asupra vieţii de adult, fiind reflectate de dificultatea
de a dezvolta sau menţine relaţii intime cu sexul opus sau chiar relaţii sociale în general, de a-şi găsi un
loc de muncă stabil, de a avea atitudinile şi abilităţile necesare unui părinte suficient de bun s.a.
Nu numai actul în sine al violenţei are consecinţe, ci şi contextul în care aceasta se produce. De
obicei, are loc o interacţiune între mai mulţi factori de risc care conduc la apariţia consecinţelor şi
creşterea impactului. Intervievarea/audierea repetată a copilului ulterior descoperirii actului de
violenţă poate, de asemenea, revictimiza copilul.
Consecinţele se reflectă asupra dezvoltării copilului atât pe plan afectiv, cât şi asupra celorlalte
aspecte ale dezvoltării şi asupra adaptării şcolare.
• Pe plan afectiv: ataşament atipic (dezorganizat), carenţe afective, emoţionalitate negative,
agresivitate, stima de sine redusă etc.
• Pe planul celorlalte aspecte ale dezvoltării: retard al creşterii, întârzieri în dezvoltarea motorie,
cognitivă şi de limbaj, competenţe sociale reduse ş.a.
• Pe planul adaptării şcolare: performanţe şcolare reduse, dificultăţi de învăţare, abandon școlar.
Consecinţele produse de abuzul fizic
Abuzul fizic poate avea consecinţe fizice, neurologice şi poate conduce la apariţia unei boli, fracturi,
dizabilităţi şi chiar a decesului. De asemenea, conduce frecvent la instalarea unor comportamente agresive,
probleme emoţionale şi de comportament şi la dificultăţi de învăţare şi de diminuare a performanţelor
şcolare. Contextul în care se produce abuzul fizic poate fi în familie, instituţii diverse (de ex. şcoală,
centru de reeducare, centru de plasament), în comunitate (de ex. pe stradă) şi chiar societal.
Consecinţele produse de abuzul emoţional
Abuzul emoţional susţinut are mai ales consecinţe pe termen lung asupra dezvoltării copilului,
sănătăţii sale mintale, comportamentului şi stimei de sine. Contextele producerii acestui tip de abuz
sunt de regulă cele legate de violenţa domestică/în familie, de adulţii cu probleme de sănătate mintală
şi de părinţii cu abilităţi parentale scăzute.
Consecinţele produse de abuzul sexual
Abuzul sexual este deseori recunoscut prin comportamente autoagresive, depresii, pierderea stimei
de sine şi comportament sexual inadecvat vârstei copilului. Severitatea impactului este cu atât mai
mare cu cât abuzul are o durată şi intensitate mai mari, cu cât copilul este mai mare ca vârstă, dacă
există o componentă de premeditare, ameninţare, coerciţie, sadism etc. În cazul abuzului sexual, odată
ce copilul l-a recunoscut şi dezvăluit, este vitală prezenţa unui adult, mai ales a unui părinte protector
sau a unei persoane de îngrijire, în care copilul are încredere şi îl ajută să facă faţă acestei experienţe
dramatice şi să înţeleagă ce i s-a întâmplat, oferindu-i sprijin şi protecţie.
Consecinţele produse de neglijare
Neglijarea severă mai ales a copiilor de vârstă mică afectează major creşterea şi dezvoltarea fizică şi
intelectuală a copilului, iar în cazurile extreme poate conduce la spitalizarea, instalarea unei dizabilităţi
şi/sau decesul copilului.

Acest studiu naţional a fost realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii
cu sprijinul Direcţiei Protecţia Copilului –
Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale și Persoanelor Vârstnice