Dacă-ți place, spune și altora

Dacă-ți place, spune și altora

Sinuciderea este un fenomen complex, ce depaseste cadrul psihiatric la care este redus frecvent, in masura in care se pune problema libertatii omului si a optiunilor sale (inclusiv cea de a muri). Sinuciderea, cea de a patra cauza de mortalitate generala, a doua cauza de mortalitate la adolescenti (dupa accidentele de circulatie), ramane o problema sociala grava, ale carei mecanisme si granite sunt adesea foarte dificil de deslusit.

Dorinţa de suicid nu este întotdeauna conştientizată de subiect. Uneori, ea poate fi ascunsă în mod voluntar. Atracţia faţă de moarte este o constantă a comportamentului persoanei cu depresie. Intensitatea sa variază în funcţie de tipul de depresie şi de momentul zilei. Astfel, se poate întâmpla ca persoana să nu aibă nici o înclinaţie către suicid seara, iar în dimineaţa următoare să resimtă dorinţa de suicid ca pe o nevoie stringentă.

 Aceste fluctuaţii pe parcursul zilei nu au întotdeauna un motiv aparent, ca în cazul depresiilor endogene sau, din contră, apar ca o reacţie la unele evenimente, ca în depresiile psihogene.

Planul de sinucidere poate fi formulat de către bolnav, dar persoanele din anturajul său nu cred că va fi pus în practică. Unii subiecţi însă, neagă orice intenţie de sinucidere fie, pentru că într-adevăr nu o doresc, fie pentru că le este ruşine, fie pentru că se tem că vor fi împiedicaţi să-şi pună planul în aplicare.

În depresia endogenă, suicidul este planificat în detaliu şi ascuns cu grijă. Alteori, el se manifestă ca o consecinţă a manifestării pulsiunilor suicidare denumite raptus suicidar, ce sunt declanşate de anxietate.

Evaluarea riscului suicidar reprezintă o sarcină dificilă. În practica medicală s-a constatat că el este mai mare în cazul depresiilor endogene, cele severe şi cele anxioase.

Sinuciderea constituie complicatia majora a psihozelor, depresiunilor, schizofreniei, bufeurilor delirante, delirelor cronice si, mai ales, melancoliei.

Totusi, chiar atunci cand ideile de sinucidere imbraca forma unui santaj afectiv (la isteric indeosebi), nu trebuie niciodata subestimate.

 Exista  însă și cazuri de sinucidere fara origine psihopatologica evidenta, ca de exemplu cu ocazia unei catastrofe colective falimentul unui ideal, amenintare de dezonoare, o boala incurabila, etc.

In majoritatea cazurilor, tentativa de sinucidere reprezinta un mesaj dat anturajului, o ultima incercare de afirmare de sine si de actiune asupra lumii, atunci cand toate posibilitatile de adaptare par epuizate. In mod paradoxal, dorinta de a muri ascunde atunci o dorinta de a trai, pe care trebuie sa stii sa o intelegi si sa o consolidezi fara a judeca persoana.

 Orice tentativa de sinucidere este grava si trebuie sa impuna o reflexie sociala si psihiatrica, destinata sa evalueze posibilitatile de prevenire, de insotire terapeutica a subiectului si a anturajului sau.

De fapt, numarul de sinucideri reusite dupa una sau doua tentative nereusite este mare.

            Pentru a ajuta o persoana cu ganduri suicidale trebuie sa se stie cum sa se anticipeze motivele sau circumstantele favorizante, fie ca ele sunt de ordin social, terapeutic sau familial. Suportul emotional si identificarea schimbarilor de comportament raman cele mai eficace mijloace de prevenire.